Încearcă burgerii noștri reinventați, cu ingrediente de la producători locali! Susținem producătorii locali și reinventăm clasicul fast-food.
Istoria mititeilor pentru gurmanzi
Statisticile spun că noi, românii, consumăm anual aproximativ 200-250 milioane de mici.*
Dar, unde începe istoria micilor în România?
Legenda povestește de hanul La Iordache de pe Strada Covaci din centru Capitalei, la final de secol 19, căruia i-au trecut pragul oameni de seamă ai vremii, scriitori, diplomați, ziariști și artiști ai Bucureștilor.
Aici, într-o seară, cînd onorabilii oaspeți înfometați trebuiau serviti, rezerva de mațe pentru cârnați tocmai se terminase. Atunci, patronului Iordache i-a venit inspirația să frigă pe grătar cârnații fără înveliș, într-o formă mai mică, la care a mai adăugat cateva condimente și bicarbonat. De atunci, ei au devenit specialitatea casei și au primit denumirea de “mici” din partea ziaristului N.T. Orășanu. Despre acesta se spune că este nașul de botez al mititeilor. În timp, au început şi alte localuri să servească noul produs culinar.
Nepoții ziaristului stabiliți la Geneva, au trimis presei, pe timpuri, rețeta sa de mititei, din 1872, păstrată timp de mai multe generații.
Această poveste de la cârciuma lui Iordache Ionescu este relatată și de către Constantin Bacalbașa, care publică în perioada interbelică volumul Dictatura gastronomică (1936).**
Mai există însă o legendă, legată de celebrul han Caru’ cu Bere, unde ar fi fost serviți prima dată clienților în 1902 și aveau în compoziție numai carne de vită.
Nici istoricul rețetelor de mici nu este mai prejos. Conform unei cronologii a rețetelor întocmite de Cosmin Dragomir, în anul 1849 apărea la București prima „Carte de Bucate” tipărită din Țara Românească, de Maria Maurer. Aici apare o primă variantă a cârnaților fără mațe, fără a purta denumirea de “mici”, încă înainte de mitul cârciumii lui Iordache. Rețeta este gândită ca soluție de urgență, în caz că îți lipsesc mațele.
Tradiționali românești, dar cu influențe din bucătaria turcească și balcanică, compoziţia și felul în care sunt gătiţi şi serviţi micii diferă de la regiune la alta. Prin urmare, prin ce se deosebește micul românesc de restul lumii? În primul rând, cantitatea de usturoi folosită și mai ales bicarbonatul de sodiu, un afânător pentru tocătura, aceste două ingrediente aduc un gust distinct micului autohton, care își merită pe deplin faima în randul gurmanzilor români.
Vă așteptăm în restaurantele Smols să vă bucurați de gustul acestui produs legendar al bucătariei românești, la un Meniu cu mici, cartofi prăjiți, chiflă și o băutură la alegere.
Poftă bună!
Înscrie-te la newsletter pentru a fi la current cu tot ceea ce facem.
Copyright © 2025. All rights reserved.
